Blog

BLUELIGHT / Jurnal subiectiv  / Cadoul pentru copilul tău este aici! Dar copilul meu unde e?

Cadoul pentru copilul tău este aici! Dar copilul meu unde e?

Fiind abonată la multe oferte, nebunii și zăpăceli, azi, în preajma Zilei Copilului, am primit un mail prin care eram informată a sosit cadoul pentru copilul meu!

Dar copilul meu nu este căci nu m-am învrednicit în toți acești ani să dau naștere vreunui copil deși am iubit cât de mult am putut fară limită și interdicții.

Expeditorii au mers pe principiul că orice femeie, la o anumită vârstă trebuie să fie mamă, nu poate fi împlinită și fericita decât in prezenta unui copil. Dar nu toate suntem croite pe același calapod.

Am ales fiu sincera cu mine, să-mi fac viață așa cum am considerat eu de cuviință, să nu îmi pese de părea și gura lumii, să aleg ce cred că este mai bine pentru mine, să nu mă străduiesc prea tare intru în cohorta corectă și morală!

Și, privind cu mulți ani în urma, nu-mi amintesc ca dorința de a fi mamă fi fost printre dorințele mele majore. Mi-am dorit să termen o facultate, mi-am dorit un job bun care să-mi confere independența, mi-am dorit să fiu iubită, răsfățată, mi-am dorit să am prieteni de încredere, mi-am dorit să-mi fie familia sănătoasă, frații mei să fie bine, mi-am dorit multe… Dar, în lungul șir al dorințelor, nu mi-am dorit să fiu și mamă!

De ce oare??? De ce am funcționat total atipic celorlalte femei din jurul meu? Poate dezamăgirea primei relații de 15 ani care m-a făcut să-mi întipăresc în mine nu aș dori în veacul-vecilor un copil cu un bărbat atât de instabil psihic, trist, permanent nefericit, neîncrezător în el, atât de puțin responsabil, atât de temător asupra viitorului ce vedea doar negru în jurul lui și avea impresia că în orice moment Universul se va prăbuși???

Nu stiu, cert e că am ales fiu doar eu și cel care mă va iubi așa cum sunt, fară dorință de a fi mamă ci doar iubită, soție( ???), amantă…

Nu pot spune că nu îmi plac copii! Anii petrecuți ca suplinitoare cu salariu derizoriu au fost cei mai fericiți și plini de satisfacții din viață mea!

Mi-am iubit frații mai mici, am contribuit din plin la creșterea și educația lor, având în vedere diferență de vârstă dintre noi și am trăit din plin și emoția primei zile de scoală cu ei, și terminarea liceului, și admiterea la facultate, și viața prin cămine studențești, și nopțile fară număr pierdute printre sticle, țigări și chefuri, și primele iubiri și decepții din dragoste…

Mi-am iubit și încă îmi iubesc nepotul mai mult decât orice pe lume! Și acum îmi lipsesc îmbrățișările lui de când era mic, mirosul lui de bebeluș, falcutele moi și brațele pufoase ce le punea în jurul gâtului meu, plânsetele din noapte când mi se părea cel mai frumos din lume și  când urla cât îl țineau plamanii, vorbitul lui neîncetat când a descoperit cuvintele, dansul lui tribal când a reușit se țină pe picioare… Pentru mine este și va fi perfect, cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai minunat cu putință, oricum ar fi în ochii celorlalti!

Am iubit și copii bărbaților din viața mea, deși nu erau ai mei, căci mi se părea nefiresc să iubesc doar bărbatul nu și copilul lui ce însemna atât de mult pentru el. Și chiar daca relația noastră nu a mers, m-am bucurat când peste ani, plin de mândrie, el mi-a povestit cât de frumos a evoluat ca adult copilul lui!

Mi s-a spus că sunt egoistă, că vreau să trăiesc doar pentru mine!

Prefer să fiu egoistă dar sinceră cu mine însămi!

nu cresc copii pe care să-i coplesesc cu efortul și sacrifiul pe care l-am făcut eu pentru ei, pentru educația lor, să le fie lor bine, să le ofer lor tot ce nu am avut eu! Sunt prea multi părinți ce le repeta zilnic copiilor aceste cuvinte, facandu-i să pară vinovați există, încât nu vreau să mai îngroș și eu rândul acestora!

Sunt destule femei ce reproșează copiilor că au fost nefericite toată viață, au stat lângă soți bețivi, violenți, afemeiați doar să aibe ei, copiii, un tata, să nu se simță marginalizați în societate. Căci așa e societatea noastră, deformată, o mama singură nu-și poate crește copiii, neincadrandu-se în familia tradițională românească!

Sunt destui părinți ce văd în copii doar sprijinul lor la bătrânețe, pe cei ce le va aduce o cană cu apă, căci noi suntem o societatea profund dependentă de urmași, nu avem mentalitatea occidentală ce nu generează astfel de obligații !

Sunt prea mulți copii ce sunt considerați moneda de schimb în conflictele dintre părinți, obiect de șantaj în divorțuri, încât te întrebi dacă doar dragostea a dus la nașterea lor sau și alte interese???

Așa eu am ales fiu singură și egoistă, fară copii, doar eu și copilul meu interior !

O să primesc toate cadourile de 1 Iunie și le voi oferi copilului din mine ce încă are nevoie de joc, atenție, iubire, îmbrățișări, veselie,  plimbari, dulciuri!

Mâine ne vedem la un șotron în parc!!!

No Comments
Post a Comment