Blog

BLUELIGHT / Jurnal subiectiv  / Politica din alte vremuri

Politica din alte vremuri

În plină campanie electorală, de cea mai joasă speță și cea mai mizerabilă pe care am prins-o din ’89 până azi, am fost lovită de vizitele de lucru făcute de politicieni, de întâlnirile lor pe ultima sută de metri cu oameni, fermieri, delegații externe!

O abundență de activități ce-ți lasă gura pungă!

Și, în toată nebunia asta de pe Facebook, la loc de cinste alături de membrii unui partid important ( nu spui care!) tronează prezența unei delegațîi de rang înalt din Republica Populara Chineză.

Imaginea m-a aruncat cu mulți ani în urmă, când eu, ca tânăra absolventă de drept, lucram pentru un personaj important, marioneta unui grup politic la fel de important aflat la putere în acea perioadă.

Respectivul Pampon era atât de important încât partidul îl cară cu forță în toate delegațiile ce le efectua peste hotare, ca nume reprezentativ al succesului intreprinzatorului român, ce a pornit de jos și pe mintea lui, cu propriile lui puteri a ajuns un afacerist important. Un fel de Țiriac pe ulița satului în care se născuse!

Străinii de bună-credință, luau ca atare informația, făceau schimb politicos de cărți de vizită și promiteau că vor stabili legături de afaceri și vor face chiar vizite de curtoazie pentru a încheia afaceri profitabile ambelor părți. Atmosfera era importantă, plină de cuvinte frumos meșteșugite, cu zâmbele și strângeri de mâna cordiale ca la marile ambasade ale lumii.

Și iată că niște reprezentanți ai unei importante firme coreene, mergând pe ideea de bună-credință, și-au ținut promisiunea, anunțându-și venirea oficială în urbea noastră în vederea stabilirii de relații economice de lungă durată cu respectivul Pampon, mare industriaș, om de afaceri, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii…

Pentru că la capitolul protocol stăm bine, primirea a fost cu surle și trâmbițe, cu mașină la aeroport, elegantă, gen limuzină. Mai nasoală a fost coborârea! Căci sediul unde-și avea cartierul general respectivul Pampon nu era pe măsura parcului auto din dotare. Tipic românesc, să înțelegeți! Exact că puștanii aia care-și cumpără cea mai tare mașină din parcare dar stau în camere de cămin, în mijlocul țigăniei, cu peste prăjit pe hol și manele la maxim în boxe! Cam așa era și sediul marelui om de afaceri.

Deoarece și atunci, ca și acum, oamenii de afaceri români simpatizanți ai diferitelor partide nu stăpânesc bine nici o limba, nici limba maternă, nici engleză, nici franceză, nici măcar limba soției, nouă subalternelor tinerele, cu ceva carte, ne-a picat ingrată sarcină să facem pe traducatoarele și pe ghidele.

În prima fază, coreeni au fost șocați de locul unde au fost primiți!

Au coborât din mașina somptuoasă și au intrat în bodega de la colțul străzii în care își făceau veacul și salariații, și vecinii, și prietenii, și musafirii, și lingăii  partidului, și vânătorii de viitoare posturi de stat bine plătite, și simpatizatii marilor politicieni la modă în  acel moment… Ce mai, un Babilon modern, îmbâcsit, prăfuit, cu miros de alcool, transpirație și o toaletă minusculă într-un colț de birou, despărțită de lume de o ușa subțire și o perdea ruptă din sufrageria mamei, în care, dacă erai stricat la stomac, riscai să evacuezi tot biroul din cauză de miros si zgomote!

Timizi ne-au întrebat unde sunt birourile în care urmează să se vadă cu marele om de afaceri, iar noi, la fel de timid le-am răspuns că acelea sunt, altele nu avem. OK, au zis, s-au mai uitat prin jur, au mai studiat… Hai să nu fim cârcotași de la început, birourile or fi nașpa, dar fabrica trebuie să fie deosebită, așa cum a fost prezentată la vizita oficială din Coreea. Iar noi, ghidele, ne-am uitat una la alta și ne-am minunat: care o fi și unde o fi fabrica aia minunată ???

După ore penibile de așteptat și de discuții absurde între două tinere și niște coreeni uimiți de locul în care au nimerit, a apărut și marele Pampon, important, grăbit, pe fugă, cu mașină cu șofer propriu și personal, cu telefonul la ureche așa cum îi stă bine unui om de afaceri, cum văzute el în filmele americane că trebuie să fie afaceriștii, un fel de JR Ewing dar mai pe tradițional, așa… Și, ca să compenseze orele penibile de așteptat, ne-a trimis cu șofer cu tot să le facem un tur al fabricii pe care o laudase el în Coreea, când fusese cu partidul!

Așa am ajuns noi la fosta fabrică Alprom, plimbându-se prin halele mari, încercând să explicăm în limba engleză procedee tehnologice de care habar nu aveam, ajutate de un inginer deschis la minte și drăguț! La partea tehnologică, am perpelit-o noi cum am putut dar, la întrebarea fundamentală, am dat chix!!! Coreenii au vrut să știe a cui e fabrică respectivă iar noi, neinstruite să mințim, am spus adevărul: încă e a statului român, fiind în plin proces de privatizare!

Și uite așa, două fete nepricepute, neinstruite în cadrul ședințelor de partid au stat în calea fericirii și colaborării de succes dintre un afacerist local și statul coreean!

După răspunsul nostru, delegația respectivă ne-a solicitat să-i ducem imediat la aeroport și tot drumul și-au exprimat nemulțumirea cu privire la ceea ce li se prezentase la ei în țară și ce au găsit aici!

Asta a fost acum mulți ani, când politică era încă la începuturi, afacerile și marile imperii abia se ridicau, politicienii erau susținuți de personaje dubioase, minciuna era ceva frecvent, afacerile se făceau doar în cadrul grupului de prieteni de partid, eșalonările la plata obligațiilor către stat se făceau pe ochi frumoși în funcție de cât ai cotizat la fondul de partid, campaniile electorale erau sponsorizate cu  diplomate la vedere, etc, etc, … Va intrebati  ce afaceri avea respectivul Pampon??? Dubioase ca intreaga lui fiinta, afaceri cu statul caci de acolo se fura cel mai bine! 

Și, în mod sigur, lucrurile nu s-au schimbat prea mult de atunci până azi, doar personajele sunt altele, metehnele aceleasi!

Căci dacă ar fi altfel, nu am povesti acum!

No Comments
Post a Comment