Blog

BLUELIGHT / Jurnal subiectiv  / Când tăcerea daunează grav sănătății! (1)

Când tăcerea daunează grav sănătății! (1)

Începutul de an m-a găsit într-o mare lehamite față de tot ce e în jurul meu!

Așa că, în toată perioadă aceasta, nu am fost în stare să scriu nici măcar un rând din toate întâmplările, stările, absurdul din jurul meu, convinsă că ironia mea nu ar ajuta în nici un mod societatea aceasta bolnavă ce devine pe zi ce trece mai supurândă, mai cangrenoasă, mai urât mirositoare.

Am observat, m-am minunat, am tăcut la tot ce am văzut și am trăit mai departe în tot acest nebun început de an!

1. Am tăcut când la început de an, stând cuminte la coadă la BRD, un pensionar grăbit ca toți pensionarii români, îmi sufla în ceafă, înghesuindu-se dincolo de linia de păstrare a confidențialității, deși în spatele lui nu mai era nimeni care să-l preseze, care să-i sufle în ceafă. Mă deranja prezența lui lipit de mine ca un rucsac, mai ales că, pe meleagurile noastre,  pensionarii sunt și foarte economi în ceea ce privește utilizarea apei calde, a dușurilor și a pastei de dinți. Nici când am ajuns în fața ghișeului și am început să fac operațiuni nu s-a dezlipt de mine, venind în continuare în spatele meu să-i simt răsuflarea obosită și placa dentară clănțănindu-i între fălci. M-am revoltat și i-am atras atenția că linia aceea are un scop bine determinat, să păstreze o minimă confidențialitate, el să stea dincolo de ea. Iar el, molfăind cuvintele mi-a spus calm: dar ce, credeți că trag cu ochiul la ce faceți??? Nu, dar chiar și așa, dacă există reguli, trebuie să le respectăm, iar dacă eu vă rog să stați la distanță de mine, dincolo de acea linie, vă rog să o faceți, altfel vom sta aici amândoi până se va închide bancă și vom fi dați afară, clar? Contrariat, mormăind prin golurile aerisite ale plăcii dentare de lipsa de respect față de vârstă, s-a retras acolo unde trebuia să stea de la bun început. Dar asta a demonstrat încă o dată că,  în România, regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, iar vârsta nu are nici o importantă când e vorba de nesimțire. Poți fi neam-prost de la tinerețe pân’ la bătrânețe!

2. Am tăcut și m-am minunat când am văzut copile de 14 ani la sală, alături de adulți, dezbrăcate sexi, purtând conversații despre relații, programări la vopsit părul în ultimele tendințe, făcând exerciții indecvate vârstei lor în plină creștere și dezvoltare doar că așa au văzut ele pe youtube că practică vedetele ce trăiesc de pe urma fizicului lor. Fizicul lor, însă, le dădea de gol: sânii de fetițe abia perceptibili, fesele care nu aveau nimic sexi ci doar le demonstra vârstă imatură de minore, mânuțe de fetițe ce abia lăsaseră păpușile pentru gantere, dinți micuți, albi pe sub buzele date cu luciu ce abia așteptau să fie botoxate. Limbajul însă, întreaga ținută, coafură, erau de domnișoare în toată regulă ce încercau să atragă atenția asupra lor. Deși am avut tendința să le spun câteva, am tăcut, am mulțumit în gând că Dzeu nu m-a dăruit cu astfel de viitoare pitzipoance și m-am întrebat: oare părinții lor, mamele lor știu unde sunt, ce fac ele la sală, ce preocupări bântuie prin mintea lor de copile încă? Sau sunt fericiți/fericite că au plecat de acasă și, pentru câteva ore, pot răsufla liniștiți, văzându-și de propria viață?

3. Am tăcut, ca toți românii, când onorabilul nostru Guvern a preluat conducerea Consiliului UE, s-a făcut de râs lamentabil cât pentru toți cei 100 de ani sărbătoriți în 2018, s-a bălăcit în declarații pompoase și discursuri penibile preluate din plenarele comuniste, făcându-ne pe toți de râs. Greșelile dnei Dăncilă nu m-au mai distrat ca până acum, căci mi-au demonstrat că prostia nu poate fi eradicată chiar dacă spoiești exteriorul, dai cu costume elegante, schimbi coafură și machiajul, pui pe mână o geantă de firmă să pară cizelată și cultă.

4. Am tăcut și m-am minunat de ce înseamnă să fii la putere atunci când ești un ghiolban cu obraz gros ce-și permite să dea legi după propriul interes, își permite să desființeze complete de judecată, să anuleze decizii de condamnare, cerându-și scuze infractorilor că au așteptat atâta timp să li se facă dreptate, să fie în stare de libertate, să zburde sprinteni prin fonduri, conturi, și alte beneficii, să omoare liniștiți oameni pe stradă.

5. Am tăcut scârbită când o autoritate de stat ce nu a făcut nimic remarcabil, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat unor ziariști din celebrul „Teleormanleaks”  să-și dezvăluie sursele sub amenințarea amenzilor fabuloase prevăzute de GDPR. Aceeași autoritate a cărei activitate este inexistentă față de suratele ei europene, autoritate despre care mulți nici nu au auzit, deși la nivel european protecția datelor este un subiect de actualitate, respectat. Această autoritate care nu a fost în stare să ofere informații necesare practicienilor din această zonă, mulți dintre noi apelând la autoritățile europene, a găsit de cuviință să-și arate colții pe ziariștii ce au îndrăznit să tulbure liniștea dlui Dragnea and company.

5. Am tăcut și m-am simțit teribil de prost ca român când, în loja de la Ateneu, alături de oficiali europeni, au apărut infractorii de lux ai Românie, Adrian Năstase, Adrian Severin, Titi Sultan, în timp ce mulți alții dintre cei prezenți la Ateneu își așteptau cuminți sentințele sau ordonanța salvatoare de pedepse. Atât de mișcător cum și-au scos ei de la naftalină smokingurile lor purtate prin cancelarii europene, dar și pe la petreceri mafiote,  în timp ce valori certe, fără dosare penale, manifestau în stradă, neavând calitățile necesare de a sta alături de asemenea notabilități ale lumii interlope.

6. Încă tac și mă minunez cum o latrină de televiziune ca Antenă 3 mai funcționează, nu vine nimeni să-i ia pe oamenii aceia și să-i ducă undeva departe, în Cuba, Venezuela, să facă pe acolo emisiuni. La ruși și chinezi nu ar merge, aceștia încă sunt pretențioși față de cei care apar pe sticlă, iar cantitatea de căcat ce poate fi îngurgitată pe parcursul unei emisiuni, nu este suficientă pentru a fi pe placul unui Putin sau a unui Xi Jinping. Ce nu pot înțelege este faptul că oamenii aceștia gen Gâdea, Badea, Ciuvică, Tudor au familii, au copii, au prieteni ce nu cred că sunt toți atât de spălați pe creier, ca o sectă bolnavă, încât să creadă discursurile sforăitoare ale unui Ciuvică ce și-a găsit o sursa de venit la Antene, prostiile unui VanDamme ratat ca Mircea Badea, gândirea unui preot alungat de Dzeu ca Gâdea.

7. Am tăcut și m-am distrat văzând ce viitor de aur țara noastră are, privind cu uimire gloata de tineri absolvenți de studii superioare dornici de salarii mari, activitate redusă, responsabilitate zero, stres zero, veniți și plecați doar după o lună, o săptămâna sau chiar o zi de activitate intensă. Și cum să nu te distrezi când, din gloată aceea masivă de pretendenți care așteptau la poartă să fie angajați, nu găsești doi, trei de doamne-ajută care să facă ce făcea un singur salariat acum ceva vreme!!!

8. Am tăcut și nu am comentat când prostia și nonvalorile din jurul meu, din viață mea de cetățean banal, au devenit regulă, au fost  promovate, li s-a dat putere,  părând ceva firesc ca foștii sancționați să dea ordine. M-a durut, dar am tăcut când oameni valoroși, frumoși sufletește nu doar fizic, au plecat, s-au îndepărtat făcând loc falsurilor, mincinoșilor, proștilor, inculților doar pentru că se poate, sunt pe placul frustraților ce aud cuvintele după care au tânjit toată viață lor nefericită. Și am lăsat tăcerea să se adune, să se adune în cantitate nelimitată până când a dat pe de-alături făcând că sfârâie cărbunii încinși ai nemulțumirii, să scoată fum înecăcios, supărător, deranjant pentru nas, gât,ochi și spirit.

Am tăcut și rău am făcut! Căci tăcând prea mult și nelăsând cuvintele să-mi zboare libere pe gură, toate nemulțumirile și cuvintele nespuse mi-au rămas în gât, provocând dureri, laringită combinată cu dureri de cap.

Așa ca am hotărât ca pentru o stare de bine, nu doar să consum 2 litri de lichide pe zi, ci să eliberez și tot ce-mi trece prin cap, c-o fi bine, c-o fi rău.

Bine n-are cum să fie dar evit în cel mai elegant mod vechea mea boală, laringita!

Așa că, de ce să tăcem, când avem la dispoziție atâtea mijloace de  a ne da în petec, a ne face nesuferiți, a deveni nepopulari printre celelalte mici vedete locale???

Măcar acum cât mai putem să ne bucurăm de libertatea cuvântului, căci nu se știe când guvernanții noștrii or da vreo lege care să ne pună lacăt la gură și la gânduri!

No Comments
Post a Comment