Blog

BLUELIGHT / Jurnal subiectiv  / Tradiționalul referendum între scene, drame, ipoteze…

Tradiționalul referendum între scene, drame, ipoteze…

 În politică, opiniile  divergente au fost și încă sunt motiv de divorț.
La mine nu e cazul!  Nu m-am măritat niciodată și nu am de gând s-o fac tocmai fiindcă sunt dificilă, total diferită de oamenii normali. Sau ei sunt diferiți,  iar eu perfect normală???
Așa că referendumul ce bate la ușă este un nou prilej de discuții… scene… ipoteze… întocmai ca poezia lui Topârceanu. Iar chestia asta se întamplă și în sanul  relației mele căci eu nu am familie,  necăsătorită fiind!
Relație care nu e nici tradițională, nici prea ortodoxă din moment ce nu e avizată și acceptată de preot și toate babele ce merge în genunchi să pupe moaște infecte de sfinți îndoielnici.
Chiar daca   relatiile mele au fost mai lungi, mai fericite  decât multe căsnicii de complezență și eșuate din start din cauze de nepotrivire, nu cred că au fost acceptate de zei, bazându-se strict pe pasiune, dragoste, sex, fără nici o intenție de a prolifera, de a-mi pune pirostriile și de a cânta Isaia dănțuiește. Cel puțin, așa susține biserică română cea a toate știutoare și nu văd de ce nu aș crede-o când milioane de români o cred și o urmează orbește.
Acum,  eu și actualul prieten/ iubit,  avem opinii diferite despre acest referendum, stropite din belșug cu argumente de susținere din partea ambelor părți!
Deși amândoi provenim din familii tradițional românești( iar acest tradițional o să-l dezbat altădată!), opiniile ne sunt total diferite.
El crede că sacralitatea familiei trebuie apărată prin orice mijloace, chiar cu arma în mână, de orice natură ar fie ea. Că bărbatul trebuie să rămână bărbat, iar femeia-acolo unde-i este locul, la dreapta bărbatului cum scrie în Scriptură. Și mai crede el că relații astea anormale or fi la modă, or fi eliberatoare de idei și principii dar  să rămână acolo, la ei, pe tărâmuri străine. Că de-asta ne-a făcut D-zeu diferiți, femeie și bărbat, să ne iubim între noi căci altfel ar fi făcut două exemplare de Adam, Adam 1 și Adam 2,  și în felul acesta omenirea ar fi fost mai liniștită, fără menstruație și tampoane,  fără dureri de cap, fără drame, fără nervi și lacrimi spumoase, mașini accidentate lunar, stive de haine nefolosite, genți fără număr, pantofi în stive și creme aruncate în toate colțurile băii.

Eu, ca o femeie ce s-a luptat pentru libertatea ei de opinie și a fost chiar  semirevoluţionară trăind din plin revoluția în Piața Prefecturii Pitești, susțin contrariul. Nu doar din principiu și încrederea în propriile idei,  dar  simt nevoia permanentă să-l contrazic, să-l văd cum se aprinde ca un balaur în telefon știind că distanță mă apăra de flăcările ce le aruncă pe nas! Căci,  ce ar mai fi lumea asta, dacă ne-am lasă bărbații să doarmă liniștiți cu credința oarbă că noi, în calitate de jumătățile lor, le împărtășim întocmai ideile??? Susțin cu tărie că dragostea nu ține cont de sex și poate fi la fel de pătimașă,  indiferent că se iubesc două femei, doi bărbați sau o femeie cu un bărbat. Nu știu de ce, varianta femeie-femeie nu deranjează pe nimeni, chiar încânta și simt zâmbetul dulceag prin telefon, în timp ce varianta bărbat- bărbat naște monștrii și cuvinte grele.Discuțiile se poartă aprins, pe tonuri alto ce ar face invidios orice cântăreț de operă, cu tendința de a arunca nu doar cuvinte, ci și obiecte. Căci așa se întâmplă când femeile ajung la putere, își iau nasul la purtare, devin emancipate, fac politică și mai au și drept de vot. Când ar fi fost suficient ca doar capul familiei să hotărască pentru toți!  Căci va veni și ziua aceea când vom face referendum pentru interzicerea dreptului la vot al femeilor care oricum sunt prințese visătoare fără habar  pe ce lume sunt și cu ce se mănâncă politică!

Noroc că nu suntem căsătoriți că, altfel, am fi îngroșat și noi rândurile celor despărțiți de cauză de politică!

Noroc că nu avem copii că,  altfel, i-aș fi luat și i-aș fi dus la mama cu geamantanul de rigoare și acolo i-aș fi uitat, așa cum fac majoritatea  tradiționalilor despărțiți!

Noroc că nu avem bunuri comune că, altfel,  le-am fi partajat prin procese interminabile în instanțe, fără să uităm oalele de inox primite dar de nunta  de mătușa vărului de la Ciorogarla!

Noroc că nu suntem tradiționali, încă ne iubim clandestin, fără acte, feriți de ochii celor sfinți și îmbuibați de morală chiar dacă opiniile ne sunt total diferite, uneori. Şi,  pentru că ne e bine aşa, nu cred că vom strica prea curând această rânduială.

Căci  tradiția la români cere ca soții să fie,  în principal, prieteni și tovarăși de viață, ca în comunism, ce împart împreună ratele, ședințele copiilor, bolile socrilor, concediile plicticoase neapărat la Mamaia, baia în fiecare dimineață cind  pleacă la muncă, dormitorul în care sunt forțați să doarmă pentru aparențe și prea puțin patul conjugal.
Iar noi urâm tradiţia!
No Comments
Post a Comment