Blog

BLUELIGHT / Jurnal subiectiv  / Ce-și doresc femeile?

Ce-și doresc femeile?

 

Nu, nu este o recenzie a binecunoscutului film al lui Mel Gibson ci o întrebare banală și firească ce mi-a fost adresată de curând și la care am încercat și eu să aflu un răspuns: ce-și doresc femeile cu adevărat, ce ne dorim de la omul pe care-l iubim, cum ar trebui el să fie să ne facă fericite pentru totdeauna?

Nu sunt o femeie singură, niciodată nu am fost cu adevărat singură deși am gustat din plin și acea singurătate în doi, mai dureroasă chiar decât păcatul de a fi single. Și chiar dacă nici un mascul nu a roit în preajma mea permanent, prietenii nu mi-au permis să fiu cu adevărat singură, au umplut ei golul din jurul meu; familia mea numeroasă cu numeroase, agitate  și nebune probleme și situații de viață nu mi-a permis să sorb din tigară și să mă lamentez în singurătate; locurile mele de muncă, la fel de numeroase ca și familia,  m-au determinat să fiu permanent în contact cu oamenii…

Dar iată, acum când inimă mea aleargă nebună ca o herghelie de căi sălbatici prin pădurea Letea, brusc sunt lovită în creștet de o întrebare absurd de banală în profunzime ei: ce vrei de la mine?

Genul de întrebare ce se pune, în general, în discuții contradictorii dar care ar trebui pusă în cadrul fiecărui cuplu, în mod firesc.

Ce vrem noi femeile, de la bărbații pe care-i iubim? Ne-am răspuns vreodată sincer la această întrebare?

Să fie plini de bani, cu job-uri importante purtatoare de serviete diplomatice? Să aibe mașini de lux și vilă cu  piscină sa crape de invidie prietenele mai puțin norocoase? Să fie tineri, pasionali, cu mușchi temeinic lucrați la sală? Să fie plini de înțelepciune, înțelegere față de micile noastre păcate și defecte???

Ce vreau eu de la cel pe care-l iubesc? Opinia mea personală și profund subiectivă:

–  să știe să asculte, să mă înțeleagă chiar dincolo de cuvintele mele, să asculte liniștit tiradele mele nesfârșite despre nesfârșite subiecte, mai mult sau mai puțin importante, iar din când în când, să mă apuce de mâini, să mă privească în ochi și să mă întrebe liniștit: gata, ai terminat cu atâta vorba?
– să știe să-mi vorbească, să ne putem înțelege, cuvintele să fie legătură dintre noi și nu depărtarea noastră, să fim în stare să ne spunem ce gândim fără să ne temen unul de celălalt. Să folosească cuvintele și când mă iubește, și când mă ceartă, și când îmi corectează apucăturile rele… Urăsc tăcerea dintre oamenii ce pretind că se iubesc, drept modalitate de a se pedepsi și corecta!
– să radă oricând, mult, din orice… Să radă cu mine, cu prietenii lui, să radă de defectele noastre, de prostiile noastre, să realizeze că râsul este o terapie, la urma-urmei, ce sparge multe bariere și unește multe  suflete!
– să danseze prin casă, la petreceri, pe stradă, în ploaie, cu orice prilej… Pentru că un om care știe să danseze, știe să iubească, iar dansul este expresia verticală a unei dorințe orizontale- Jennifer Lopez știe ce spune!
– să cânte  doar pentru mine, la ureche, doar eu să-l aud! Și nu trebuie să ia lecții de canto pentru asta! Oricum, pentru mine va fi cea mai frumoasă voce!
– uneori, din când în când și nu prea des, să se transforme în bucătarul meu personal doar pentru că mă iubește! Căci ce poate fi mai sexi decât un bărbat în mijlocul bucătăriei printre legume, cratițe, farfurii, tocătoare și alte ustensile, aparținându-ne doar nouă?
– să mă iubească necondiționat, și când sunt bună, și când sunt rea, și când sunt supărată, și atunci când râd cu gură până la urechi, și când arăt bine, și când arăt rău… Să mă iubească și pe întuneric, și pe lumina, în locații somptuoase sau mai puțin somptuoase, oriunde, oricând și fără limită !
– să fie curajos precum Mel Gibson în Braveheart! Și dacă e atât de curajos, să indrăznească să mă ia de nevastă!

Deci, cam asta ar fi în câteva cuvinte ce-mi doresc eu de la bărbatul iubit!

Dar, oare, ei ce-și doresc de la noi???

No Comments
Post a Comment