Blue
Light
blog (a)normal de
teleormăneancă

În prag de Halloween, pierzând posibilitatea de a scrie în grupul meu de Bloggerite România, stau și cuget că nu vrăjitoarele, vampirii, strigoii sau alte creaturi din alte lumi sunt cu adevărat înfricoșătoare. Acestea sunt blânde, își fac apariția o dată pe an și trec mai departe în lumea lor. Cu adevărat înfricoșătoare este lumea asta în care trăim. Așa că, în prag de Halloween, să facem o lista a chestiilor scary de zi cu zi: 1. Nesimțirea fără margini ce a devenit o  stare de fapt a lumii în care trăim și...

Nu am fost niciodată căsătorită cu acte. Viața mea s-a împărțit în relații de lungă durată, uneori mai lungi decât multe căsnicii ale prietenilor,  dar fără presiunea acelor hârtii ce conferă, uneori, drept de viață și moarte asupra partenerilor. Fiind eu, așa...

Zilele acestea cea mai dură ramură a ANAF-ului și-a trimis câinii de luptă în teritoriu. Mașinile ANAF Antifraudă au împânzit șoselele țării și ale județului, pornind la vânătoare de infractori, mari corupți economici, prăduitori ai bugetului. Inspectori spicluți, tobă de carte și articole cu miros penal, și-au suflecat mânecile cămășilor lor fine Bigotti și au pornit hotărâți să-i ia de gulerele lor izinite pe toți cei care sug din sudoarea și munca poporului, așa, ca noi...

Anul acesta, prietenia dintre noi a ajuns la majorat. Au trecut 18 ani de când ne cunoaștem! Și, chiar dacă voi fi acuzată de subiectivism, am ales ca primul meu articol al acestei rubrici să fie despre ea. Pentru că, împreună am crescut, ne-am dezvoltat, ne-am maturizat, ne-am schimbat, împreună ne-am scuturat de toate angoasele, probleme și nemulțumirile, împreună ne-am transformat în ceea ce suntem acum. Prietena mea, Mihaela, căci despre ea este vorba, este tot ceea ce eu nu am fost si nu voi fi vreodată! Și multă lume s-a întrebat...

M-am trezit dintr-o dată singură, fără vreun țel anume, fără vreo activitate  care să mă solicite, fără planuri de plecare și evadare din societatea asta prea obosită. M-am trezit cu un bonus de 6 zile absolut libere, părăsită în mijlocul vacanței de vară că o mireasă în față altarului, cu planurile răsturnate și date peste cap. Așa că, inarmată cu multă răbdare și înțelegere fată de circumstanțele ce mi-au deturnat firescul, am încercat să-mi umplu timpul enorm de mult rămas la dispoziția mea. Recunosc, sunt un companion foarte plăcut, niciodată nu mă plictisesc...

A scris muzică de film pentru cele mai controversate filme ale epocii comuniste: Revanșa( 1978), Tănase Scatiu (1976), Faleze de nisip( 1983), Ringul( 1985), Hanul dintre dealuri( 1988), Racolarea ( 1985)  Profetul, aurul și ardelenii (1978), Bietul Ioanide (1979), Artistă, dolarii și ardelenii (1979), Pruncul, petrolul și ardelenii (1981), Să mori rănit din dragoste de viată (1983), Pas în doi (1985), Noi, cei din linia întîi (1985), Ciuleandra (1985), François Villon-Poetul vagabond (1987), Mircea (1989), Hotel de lux (1992), Femeia visurilor (2005), Kyra Kiralina (2013) și multe altele. Filme ce...

  Nu, nu este o recenzie a binecunoscutului film al lui Mel Gibson ci o întrebare banală și firească ce mi-a fost adresată de curând și la care am încercat și eu să aflu un răspuns: ce-și doresc femeile cu adevărat, ce ne dorim de la omul pe care-l iubim, cum ar trebui el să fie să ne facă fericite pentru totdeauna? Nu sunt o femeie singură, niciodată nu am fost cu adevărat singură deși am gustat din plin și acea singurătate în doi, mai dureroasă chiar decât păcatul de a fi...